Muzeul Naţional de Artă al României
Lansarea catalogului și finisajul expoziției „În lumea personajelor lui Löwendal”

Lansarea catalogului și finisajul expoziției „În lumea personajelor lui Löwendal”

De la 30 Ianuarie 2018 17:00 până la 30 Ianuarie 2018 18:00
Publicat de MNAR
Categorii: Evenimente
Vizualizări: 826

 

 

Marți, 30 ianuarie 2018, la Muzeul Colecțiilor de Artă din Calea Victoriei 111 are loc finisajul expoziției „În lumea personajelor lui Löwendal”.

Cu această ocazie se vor prezenta publicului fragmente inedite din scrierile memorialistice „Întâlnirile mele cu țăranii" și „Scurte povestiri" redactate de artist în ultimii ani de viață, în pregătirea unui amplu volum autobiografic, rămas până astăzi nepublicat.

De asemenea, catalogul expoziției va fi lansat în prezența doamnelor Ruxandra Demetrescu și Cristina Cojocaru, curatoarele expoziției.

,,Mi-a fost dragă, în decursul vieții mele, arta teatrală, arta actorului mai bine zis, din cauză că ea este mai nemijlocită și lucrează cu instrumentul care este ceva mai perfect decât acelea pe care putem să le construim noi: nu cu vioară, nu cu culori, nu cu vrăjitoarele semene ale scrisului, ci cu însuși corpul nostru, pe care nu putem să-l creăm în mod artificial prin puterea noastră și care este la fel de desăvârșit ca și întreaga natură…"

(George Löwendal, fragment din povestirea „Hans Sachs”, text nepublicat ce urma să facă parte din volumul autobiografic pe care artistul îl proiecta în ultimii ani de viață.)

Povestiri și chipuri
,,Chiar dacă aş şti să scriu ca Tolstoi şi aş picta ca Velázquez, ceea ce astfel aş putea exprima, tot nu m-ar mulţumi: atât de mult îi iubeam pe ţărani, erau atât de vii, atât de săraci în bunuri şi atât de bogaţi în simţăminte, că nici condeiul, nici pensula nu pot să-i zugrăvească.
Ani de-a rândul am petrecut între țărani. Muncind alături de ei la câmp și în muncile casnice, m-am împrietenit cu sute dintre ei și poate că asta s-a oglindit și în nenumăratele cartoane și pânze ale mele. Am nădejdea că în multe chipuri de țărani ce am pictat am reușit să redau uneori și starea lor sufletească; dar firește că nu puteam să nu mă entuziasmez și de portul lor, păstrat nevătămat nu de secole, ci poate de milenii. Mi-am dat repede seama că marile descoperiri în domeniul tehnicii nu vor întârzia să modifice felul de trai și deci întreaga înfățișare a țăranilor și m-am simțit răspunzător, ca martor ocular, de-a păstra ceea ce nu peste multă vreme va dispare cu desăvârșire…
Nu sunt deloc sigur - și niciodată n-am fost - că nenumăratele studii ale mele, așa zise «tablouri» au voie să fie expuse într-un muzeu de artă; n-am avut de loc asemenea veleități, dar, știind să desenez ceva mai bine decât contemporanii mei din această țară, mai cu seamă în perioada cât am locuit în ea, când pur și simplu, afară de mine, nu existau, cred, decât prea puțini pictori pe care să-i preocupe problema desenului sau picturii realiste, am vrut să păstrez pentru generațiile viitoare această înfățișare a țăranilor obidiți din epoca pe care am apucat-o eu.
Acești «ultimi mohicani» în ce privește menținerea tradiției lor milenare am visat să fie așezați într-un muzeu etnografic, unde între lucrările casnice făcute de ei să figureze și portretele ctitorilor acestei țări."

(Fragmente inedite din scrierea memorialistică ,,Întâlnirile mele cu țăranii", pe care George Löwendal a redactat-o la finalul vieții sale în pregătirea unui amplu volum autobiografic, rămas până astăzi nepublicat.)

Participarea la eveniment este liberă.